0.1 Black Sky

Titlul este in engleza deaoarece asa se numeste trupa rock din poveste ^.^
 Personaje:
  TOSHIAKI YUU
 
O da sexosul asta e vocalistul si chitaristul :>
 Nota: Toshiaki'luminos şi inteligent
Yuu'mai mare, superioare

 JUN KIYOSHI
 
El este este tobosarul mai prostut uneori,dar e dragut
Nota:Jun'Asculcator
Kiyoshi'pur

 Misao Tukiko
 
Ea compune versurile,canta la bass si din cand in cand vocal...Mereu cand canta are un costum lolita...
Nota:Misao'fidelitate
Tukiko'copilul lunii[sau cam asa {luna de pe cer}]

Primul concert

Capitolul I

-Deci cum e?am intrebat eu nerabdator.
-Yuu, ti-am zis ca se rezolva!Desi vocea ei era convingatoare tot nu puteam fi sigur.
-Chiar ai facut rost de un concert?Am intrebat-o din nou pentru ca nu imi venea sa cred.Am facut formatia asta de 6 luni de zile si nu am avut nici macar un concert.E adevarat am avem 6.000 de vizualizari pe Youtube si cam 400+ like-uri,dar totusi daca vrem sa fim celebri, trebuie mai mult.
-Cand Misao Tukiko spune ceva, asa e!
Eu si Jun am sarit de pe scaun plin de fericire si am inceput sa ne prindem de cot si sa ne invartim in cerc repetand intruna:
-Avem un concert!Avem un concert!Avem un concert!
-Usor tembelilor!Trebuie sa facem fluturasii,asta e conditia clubului...
-Stai,cantam intr-un club?Jun a intrebat putin confuz.
-Da!Nu cred ca mai conteaza atata timp cat suntem platiti..
-Dar eu am 16, Misao, tu ai 15 si Yuu are 17 suntem minori daca afla parinti?
-In momentul asta nu imi mai pasa!Am zbierat eu plin de bucurie!Mi-am luat chitara si am inceput sa cant aiurea la ea in timp ce saream de fericire prin camera.
-Nu stiu ce sa spun despre asta Misao...
-Jun!Mai incalca si tu regula! Priveste partea buna a lucrurilor. Ce daca nu mai iesim 2 ani din casa macar vom  avea un moment de glorie..
-Nu vreau sa stau 2 ani in casa...
Jun se ghemuieste intr-un colt al camerii speriat in timp ce eu saream de bucurie prin camera.Observand comportamentul nostru prostesc Misao ne sfarama si fiecare clipa de fericire.
-Gata,netotilor! Trebuie sa facem cel putin 700 de fluturasi pe care sa ii lipim prin scoala, oras si alte locuri...
-700? Sigur vor afla parinti inainte sa cantam! Jun isi pune mainile in cap ingrijorat.
-Misa-chan! Nu mai bine te duci si scri noile versuri pentru cantec, iar eu fac fluturasii?
-Esti nebun? Vrei sa nu mai cantam? Jun fa tu fluturasi, Yuu tu ii vei imparti pana atunci fa niste vocalize in timp ce canti la pian!
-Pian? Am facut o fata de speriat in timp ce am intrerupt-o.
-Eu voi scrie versurile. Apropo daca ma mai intrerupi o data iti despic capul in patru!
-Da sa traiti! Eu si Jun am aprobat-o amndoi deodata in timp ce am salutat-o militareste.
Dupa ce a iesit din camera a urcat la etaj unde aveam micul nostru studio. In acest moment eram in camera angajatilor. Pe usa din dreapta intram direct in cafenea. Tatal meu era patronul acestui local, mama Misei detinea studio-ul, iar tatal lui Jun aducea marfa pentru cafenea. Noi trei eram prieteni din copilarie la fel ca parinti nostri, dar cei drept Misao ne-a dominat si condus de cand ma stiu.
-Mereu face pe sefa! Ar trebui sa ne mai opunem si noi!
-Tin sa iti amintesc ultima data cand  i te-ai opus ai ajuns intr-un cos de bascket...
-Da ai dreptate! Dar sa sti tu, nu cant la pian doar pentru ca imi este frica de ea...
-Sa fim seriosi Yuu, tu de ce crezi ca fac acesti fluturasi?Imi e frica de ea mai mult decat de mama...
M-am oprit din cantat si m-am ridicat in picioare incrucisandu-mi mainile.
-Ei bine, cine se crede ea sa ne dea ordine? Intreb eu foarte suparat. De cand suntem mici nu ne-am opus lui Misao nici macar o data sau chiar daca ne-am opus a iesit rau. Cand aveam cinci ani mi-a spus sa ii dau ei iaurtul meu inghetat .Eu bineinteles ca am refuzat ba chiar i-am scos si limba. Aceasta s-a enervat m-a calcat pe picior si mi-a varsat iaurtul in cap. Pe la 7 ani a vrut niste corcoduse din copac. Ea i-a cerut lui Jun sa urce pentru ea. Acesta a refuzat si a sfarsit legat de copac o dupa-amiaza intreaga pana l-am gasit eu. Peste 4 ani mai tarziu m-a rugat sa o ajut sa se cupleze cu un baiat. Tot ce am facut a fost sa spun un simplu "nu stiu daca nu te place?Poate ne facem amndoi de ras" si am sfarsit dat afara din casa descult si doar cu un tricou si o pereche de pantaloni scurti in toiul iernii. Norocul meu a fost ca s-au intors parinti cel mai probabil as mai fi stat acolo pana m-as fi transformat in turture. Iar acum ultima data cand am refuzat-o a fost anul trecut. Mi-a cerut sa o tin de mana. Chiar daca incerca doar sa faca un baiat gelos nu am acceptat pentru ca mi s-a parut stanjenitor. E adevarat ne tineam de mana cand eram mai mici, dar am mai crescut nu? Eh! oricum am sfarsit agatat 2 zile de cosul de basket. Dupa cum pare nu mi-am invatat lectia.
-Yuu!Te-ai oprit cumva din cantat?
Cand am auzit-o m-am asezat din nou jos si am inceput sa cant din nou la pian.
-NU DOAMNA MEA! Creierul meu a reactionat fara sa gandeasca si a strigat imediat.
-Asa credeam si eu! A tipat din nou aceasta si probabil a continuat sa scrie versuri.Vazand reactia mea Jun a inceput sa rada.
-Nu e amuzant! Inceteaza! M-am rastit eu la acesta care a inceput doar sa chicoteasca.Vazand ca s-a mai oprit desi se vedea foarte bine ca se abtinea am inceput sa fac din nou vocalize. Am inceput cu vestitele "ma,me,mi,mo,mu" pentru incalzire. Daca nu fac incalzirea, in cel mai bun caz sunt doar mustrat de Misao. Mi-am facut incalzirea timp de 10 minute dupa care m-am oprit. M-am ridicat de la pian si mi-am pus un pahar cu apa. Nu aveam nevoie de o pauza doar ca nu am nevoie nici de vocalize. Observand ca m-am oprit din exersatul nefolositor in opinia mea, Misao si-a facut aparitia.
-Imi spui si mie de ce te-ai oprit? M-a intrebat aceasta ridicand dintr-o spranceana.
Am oftat si am inceput sa ma plang.
-Am nevoie de o pauza! Dupa ce am cerut a trebuit sa fac neaparat si fata de catelus plouat sperand ca are un efect asupara ei.
Aceasta ofteaza si spune un "Ce ma fac eu cu tine?" dezamagita. Dupa cum suna am castigat runda asta!
-Mai exerseaza inca 5 minute cat sunt eu aici si dupa asta te las in pace.
Dezamagit de propiul esec nu am putut sa ma abtin si trebuia sa stric eu ceva nu? Mi-am pus un picior pe scaunul de la pian si mi-am luat o pozitie de soprana. Probabil lui Jun i s-a parut amuzant si a venit langa mine. Am tars aer in piept si am inceput sa cant foarte sus. Maaaa-maaaa-maaaaaa! Imediat am coborat jos la vocea mea normala si am stricat eu tot spunand "Ride Mama Beat"!
-Asta e omule! Jun mai ca a sarit in sus si a batut palma cu mine.
Misao si-a dat ochi peste cap si  a aruncat foile pe care le tinea in mana.
-Gata, am inteles! Sunteti "barbati"Va las in pace cu conditia sa impartiti acei fluturasi!
Amndoi eram in extaz pentru prima data ne-a lasat in pace. Cred ca ar trebui sa facem mai des echipa. Ne-am hotarat sa ne despartim ca sa impartim peste tot cate un fluturas. Jun s-a dus in cealalta parte a orasului. El chiar crede ca parinti nostri nu vor afla? Ce naiv! Spre deosebire de el eu m-am dus la scoala si am impartit cam peste tot fluturasii. Mai aveam cam 30 de fluturasi de impartit, dar brusc m-am oprit. Oare de ce? Pai cum de ce ?La o distanta de 7 metri sta fata pe care o plac inca de cand am inceput anul scolar. Are parul frumos lung brunet cu reflezi albastre si ochi de aceeasi culoare cu reflexile de la lumina. Este destul de inalta si foarte frumoasa. As putea spune ca daca mi-ar porunci sa ma arunc de pe geam as face-o! Cand am vazut-o primul gand al meu a fost sa fug asta pana am realizat ca sunt un fraier. Concertul e ocazia perfecta sa ii arat cine sunt si poate sa o impresionez. Sper! Ea este un elev model nu stiu ce parere are despre rock, dar incercarea moarte nu are! Am strans din pumn si cu curaj m-am apropiat de ea. Desi mergeam normal avea impresia ca merg in reluare atat de greu simteam ca ma apropi de ea. Ajuns in sfarsit la destinatie am inceput sa ii vobesc.
-Buna Renna-chan! Scuze ca te deranjez vreau sa iti dau ceva. Chiar daca nu parea m-am chinuit destul de mult sa vorbesc normal cu ea. Imediat dupa ce am terminat propozitia am zambit cuceritor asta sper eu si mai sper sa nu fie unul din zambetele esuate ale mele...
-Buna Toshiaki-san, desigur! Aceasta imi intoarce zambetul si ii spune prietenei ele cu care vorbea sa o astepte pana vine.
-Ah, nu e nevoie! I-am intins unul din fluturasul pe care il aveam in mana. Uite! As vrea sa vi la unul din concertele mele. Renna a luat fluturasul inspectandu-l intre timp eu i-am intins un fluturas si prietenei ei.
-Multumesc! Cred ca am sa vin. Mi-a zambit prietena ei roscata cu ochi rosi. Apropo eu sunt Ida.
-Eu sunt Yuu, incantat! I-am zambit din nou si am dat mana cu ea. Chiar mi-ar placea sa vi si tu. De obicei nu sunt chiar atat de priotenos, dar ea e prietena lui Renna inca din copilarie, poate daca are o parere buna despre mine cine stie ma va ajuta.
-Sincer, Toshiaki-san nu stiu daca pot veni, daca ma vrei la concertul tau trebuie sa il convingi pe tata. Aceasta a inceput sa rada impreuna cu prietena ei la unison si eu in fundal. Nu gaseam nimic amuzant cei drept nu inteleg fetele, dar amuzant era ca nu intelegeam nimic din ce spunea, probabil asta era si motivul pentru care radeam.
-Oricum sper sa puteti veni amandoua! Ne mai vedem! Cele doua m-au salutat, iar eu m-am indepartat de acestea.
*
Dupa ce am terminat cu impartitul fluturasilor ne-am intors inapoi la studio. De data asta nu am urcat sus la etaj, am stat jos si am inceput sa planuim spectacolul. Am vorbit despre dansul nostru care in mare parte era doar zbenguiala si despre scenariul bine pus la punct de catre Misao care sigur ma va pedepsi daca spun ceva in plus si ne la locul lui. In sfarsit am stabilit si partea de spectacol. Masao ca de obicei mult prea implicata a fost deja la club si s-a asigurat ca laserele isi vor face si ele bani. Din fericire pentru noi. Misao are un simt bun caruia ii place oricui deci nu ne facem griji in privinta asta.
Ultima data Misao a adus in discutie versurile pe care le-a compus.
-Deci, ce parere ai despre versuri?
-Ce versuri? Am intrebat eu fara sa stiu despre ce vorbeste.
-Cum ce versuri? Cele pe care ti le-am scris. De mult nu am mai vazut-o pe Misao atat de speriata.
-Nu stiu unde sunt si nici nu le-am vazut macar. Eram cat se poate de serios pentru ca fara versuri nu as putea face absolut nimic doar nu voi gangura in microfon! Jun, le-ai vazut tu?
-Nu am vazut nici macar un rand. Cu aceeas expresie serioasa si speriata pe care o aveam eu si Misao ne-a raspuns acesta.
-Cum nu sti unde sunt? Ti le-am aruncat pe jos in studio cand te-ai prostit la pian.
-CE!? De ce nu mi-ai spus ca erau versurile? Am tipat la ea fara sa ma controlez pentru ca eram foarte nervos.
-Nu ridica tonul la mine si nu o spune de parca ar fi vina mea! Du-te mai repede in studio si cauta versurile eu ma duc sa ii conving pe parinti sa ne lase sa dormim toti trei la Jun.
-Ce de ce la mine? A intrebat Jun cu o fata surprinsa insa nimeni nu i-a raspuns. Eu m-am intors spre Misao si am dat afirmativ din cap repezindu-ma pe scari in sus spre sudio. Imediat ce am ajuns la destinatie m-am uitat pe jos si nici o foaie! M-am inceput sa imi pun mainile in cap si sa ma plimb panicat prin camera. Asta pana mi-a venit o idee! Mama Misei este de obicei ordonata si aranjeaza orice lucru dezordonat de oriunde. Am tras aer adanc in piept si am inceput sa scotocesc prin sertare. Nimic!Nimic! si NIMIC! Ce ne facem acum? Am coborat repede la etaj, Misao nu era acolo probabil vorbeste cu parinti nostri chiar acum.
-Jun ce ne facem? Nu sunt acolo! L-am prins de umeri incepand sa il scutur pe saracul Jun.
-Ar trebui sa ne uitam in cosul de gunoi din camera?! Cu toate ca a sasait propozitia pentru ca il scutaram eu era un GENIU! Amandoi am uract in studio sa ne uitam in cosul de gunoi. Cand ne-am uitat in cos nu era NIMIC!
-Ce ne facem? Ce ne facem? Ce ne facem? Am inceput sa intreb in continuu de parca mi s-ar fi stricat CD-ul.
Fix cand eram pe cale sa il inebunesc de tot pe Jun intra Misao in studio foarte grabita, dar oprindu-se in pragul usii. Probabil a fugit atat de tare incat i s-a desfacut parul de obicei aceasta si-l prinde mereu si isi pune bretonul pe ochiul stang deoarece are o problema din nastere. Aceasta s-a nascut cu un ochi rosu si unul galben. Nimeni nu stie de cat cei apropiati ei. Mereu isi ascunde ochiul galben si nici nu ii place sa vorbeasca sau sa il vada cineva. Acum suntem intr-o situatie critica si probabil nu a bagat acest lucru minor in seama.
-Jun, Yuu! Parinti ne lasa sa dormim impreuna. Ati gasit versurile? A intrebat aceasta gafaind.
-Nu nu le-am gasit! Am spus eu imacientat fara sa gandesc lucid la ora asta.
-Cred ca mama ta le-a aruncat, lipseste punga de la gunoi. Surprinzator de calm Jun ne-a mai linistit cu tonul vocii lui.
Eu si Jun am intrebat amandoi deodata "Ce vom face?", Misao si-a bagat degetul mare in gura incepand sa si-l muste singura. De fiecare data cand analiza situatia foarte serios face acest lucru. Eu unul as putea spune ca este un obicei prost. Aceasta s-a muscat atat de tare incat i-a dat sangele. Ne putand sa stau sa vad cum se raneste singura m-am apropiat de ea.
-Baka! Nu iti mai fa rau singura! I-am luat mana si am tras-o dupa mine pana la un sertar unde stiam eu ca aveam un plasture. In acel sertar imi tineam plasturi pentru degete din cauza chitarei. Uneori cantam atat de mult incat sangeram. Ce ironic! Eu ii spun sa nu se raneasca, dar eu fac total opusul. Am desfacut plasturele si i l-am pus la detegul ranit.
-Misa-chan, nu poti sa scri din nou versurile? A intrebat Jun briliant ca de obicei. Acum avea dreptate ar putea sa le scrie din nou si nu ne-am mai stresa atat.
-In momentul asta am sa uit ca m-ai facut proasta, s-a uitat aceasta urat la mine, iar Jun nu pot sa le rescriu. Sti foarte bine ca sunt bolnava si nu retin prea multe sub sters.
-Suntem terminati! Imediat dupa ce mi-am spus parerea m-am aruncat pe un scaun oftand.
Pentru un moment s-a asezat o liniste monotona intre noi pana cand Misao a risipit-o.
-Dar daca mergeti dupa masina de gunoi si cautati acolo? A spus o tampanie in asa fel incat ni s-a parut o idee geniala, tipic ei. Dupa cum bine stiti, saci nostri de gunoi au insigna cafenelei noastre pe ei. Nu va fi prea greu nu? Pana atunci ma duc sa vorbesc cu mama poate isi aminteste ea ceva.
In mod normal ar fi trebuit sa asteptam sa vedem ce spune mama Misei, dar dupa cum bine o stim femeia aia nu si-ar amintit nimic nici daca ai torturao. Nu, nu este bolnava, doar ca nu ar face un efort atat de mare pentru cineva avand in vedere ca nu isi aminteste cand s-a casatorit sau cand e ziua propiului sot.
Eu si Jun am inceput sa cautam masina de gunoi care nu era niciunde. Fara sa ma gandesc prea mult m-am hotarat sa o sun pe Renna, poate stie ea ceva, desi am cele mai mari sanse sa o speri.Ce mai conta acum? Am sunat-o si aceasta mi-a raspuns.
-Alo? Renna? Sunt eu Yuu, nu ai vazut cumva masina de gunoi?
-Um...Poftim? Toshiaki-san, daca vorbesti serios, da am vazut-o. E chiar in fata casei mele. Daca faci o gluma prosta sa sti ca esti un magar!
-Nu fac o gluma proasta! Am aruncat ceva din gresala si am nevoie de el! Poti te rog sa reti soferul.
-Probabil? Am sa incerc pentru tine.
-Thank you! Am inchis repede si am inceput sa alerg impreuna cu Jun spre casa ei.
Tonul din vocea Rennei era cu siguranta ne mai auzit. Era ceva de genul: da sigur , daca spui tu ciudatule! Chiar si asa a spus ca o va face pentru mine. Un zambet prostesc mi-a aparut imediat pe fata. Lasand la o parte oarecum reusita mea in dragoste eu si Jun am alergat cat de tare ne-au tinut picioarele pana la casa Rennei. Aceasta s-a tinut de cuvant si chiar i-a retinut pe gunoieri si sofer.
-Esti incredibila! Dupa ce practic am urlat fericit acest compliment, sper ca l-a luat ca pe un compliment, eu si Jun ne-am urcat in masina de gunoi si am scotocit in sacul nostru pe care l-am gasit usor. Am cautat, dar nu am gasit decat gunoi si nimic altceva. Renna se uita putin ciudat la noi, dar mai ciudat se uitau gunoieri si soferul.
-Ce ne facem acum? Suntem murdari si nu am gasit nici versurile? Suparat si dezamagit m-a intrebat Jun incercand sa iese din masina plina de gunoi. Fara sa spun ceva l-am urmat si am iesit amndoi din masina! Acesta m-a mai intrebat o data si chiar atunci cand am vrut sa ii raspund m-a sunat Misao.
-Tacanitilor, am versurile! Mama le-a pus in poseta ei ca sa nu le pierdem. Si bineintelesc ca ma si laudat pentru munca mea.
-CEEEE!? Tu iti bati joc de noi? In fine! Spune stie de concert?
-Nu! I-am spus ca am scris niste versuri si imi doream foarte mult parerea ei, dar le-am pierdut.
Am rasuflat usurat si imediat dupa am terminat convorbirea. I-am facut semn lui Jun sa plecam, dar dupa aceea mi-am amintit ca ar trebui sa ii multumesc Rennei. Jun s-a dus inainte, iar eu am ramas sa ii multumesc fetei.
-Multumesc foarte mult Renna-chan! Sper ca nu te-am deranjat. I-am vorbit cu capul plecat si ochi inchisi in timp ce imi tineam mainile ca la rugaciune.
-Nu face nimic, dar Toshiaki-san ce cautati in gunoi? M-a intrebat aceasta cu o expresie amuzanta pe chip.
-Ah, pai am crezut ca mama Misei-chan ne-a aruncat versurile la gunoi... Am inceput sa rosesc in timp ce imi invarteam degetul aratator de la ambele maini.
-Ce incurcatura. Aceasta si incrucisat mainile luand o pozitie ganditoare.
-In orice caz sper ca vei veni la concer... Aaaa cu prietena ta desigur. Ca sa nu o dau in bara am adaugat si ultima parte a propizitiei dupa o pauza si bineinteles zambetul prostesc pe fata.
-Mi-as dori, dar nu ma lasa tata. Poate il convinge Ida...
Nu am lasat-o sa continue propozitia ca mi-am facut o cruce si am spus "Doamne,ajuta!" fara sa imi dau seama. Renna s-a uitat putin ciudat la mine, dar a inceput sa rada urmata imediat de mine, dar tot rosu in obraji. Pana la urma mi-am luat cu greu la revedere de la ea si m-a rugam in gandul meu ca prietena ei Ida, din cate am inteles, sa fie salvarea mea! Dupa cam 5 minute l-am ajuns pe Jun din urma si ca de obicei nu s-a putut abtine fara sa isi spuna parerea.
-Esti inebunit dupa ea! A spus-o cu un ton care sigur radea de mine.
-Nu mai minti, Jun! Eu fara sa imi dau seama i-am facut jocul.
-Aha! Stiam eu! De data asta a inceput sa chicoteasca. EU am oftat adanc si cu jumatate de gura am spus un "poate". In schimb acesta m-a surprins am crezut ca ma va amagi, dar defapt mi-a zambit si nu a spus nimic. WOOOW! Ce de schimbari in viata mea!
Dupa 10 minute de mers am ajuns la studio. Cum am intrat pe usa amandoi am sarit cu gura pe Misao.
-Hai-hai! Linistiti-va, totul e bine. Acum! Yuu memoreaza versurile! Mai mult a tipat la mine in timp ce mi-a aruncat versurile pe birou. Mi-am pus mana in cap pentru ca imi venea sa o lovesc, dar cu siguranta tot eu voi avea de suferit. M-am asezat pe scaun si am luat versurile de pe birou incepand sa citesc.
-Sarut de zapada? Durere nevinovata? Ce naiba e asta FEMEIE?! Sunt melodii de dragoste nu rock! Doar cintind titlul imi dau seama ca e o diarie verbala! Cred ca am facut cea mai mare gresala din viata mea. Stiti cum am realizat asta? Misao tocmai a ridicat biroul intr-o mana si sigur vrea sa ma loveasca cu el. Jun speriat a sarit imediat in ajutor.
-Misa-chan! Misa-chan! Cine va canta vocal daca maore? A intrebat Jun aproape plangand.
-Nu imi pasa! Gasim pe cinrva imediat! Poate cant chiar eu! Pot vedea privirea ei ucigasa prea bine, eran atat de speriat ca imediat faceam pe mine.
-Scuze! Scuze! Scuze! A patra oara nu am mai apucat sa spun pentru ca a lasat biroul jos si s-a calmat imediat.
-Citeste inainte sa vorbesti! BARBATE! Ultimul cuvant la spus cu un accent batjocoritor la adresa mea.
-E clar e suparata! Zilele imi sunt numarate. Am inceput eu sa ma plang prin camera imediat ce a iesit din ea.
-Are dreptate, ar trebui sa citesti inainte sa vorbesti... Oricum muzica noastra nu e rock obijnuit deci se potrivesc versurile. Avand in vedere ca Jun si-a dat cu parerea cand e vorba de muzica sunt destul de bune pentru ca de obicei el nu spune nimic daca nu ii plac. Am inceput sa citesc versurile. Nu erau chiar asa de rele pe cum am crezut defapt erau chiar bune doar ca nu imi place sa recunosc. Unul din altele talente ale mele este sa memorez orice doar daca citesc de cel mult trei ori. Bine, asta nu se aplica si in cazul scolii unde daca nu am chef sa invat ceva nu il voi invata NICIODATA!.
*
Este ora 20:00 si ne aflam in cabinele de proba. In timp eu imi dadeam cu putin fixativ in par Misao se apropie de mine pe jumatate imbracata cu rochita ei rosie cu dantela neagra si fundita nu dau multe datali puteti vedea direct poze]. De ce spun pe jumatate? Coresetul de la rochie nu era inchis la spate.
-Yuu, leaga-ma si tu, te rog! Se intoarce aceasta cu spatele la mine. Avea un spate frumos si fin care ma tenta sa il ating. Chiar daca eram prieteni din copilarie eram totusi baiat si ea fata. Din punctul asta de vedere era destul de atragatoare lucru ce m-a facut sa rosesc.
-Misao, nu mai avem 7 ani! Ar trebui sa te descurci singura.
-Dar nu am ochi la spate si nici a treia mana. In plus te-am rugat frumos.
Imi dau ochi peste cap si ii pun mana pe umar, trebuie sa recunosc contactul mainii mele cu pielea ei fina mi-a dat fiori in tot corpul. Am tars-o mai aproape de mine si am inceput sa leg  fiecare fir de la corsent pe rand incepand de jos.
-Cu toate astea sunt baiat, nu ar trebui sa ai incredere in mine. Cand m-a auzit a inceput sa rada.
-Serios, Yuu? Noi trei am facut si baie impreuna si cu toate astea in momentul asta iti este rusine de mine?
Fiecare cuvant pe care il spunea era adevarat lucru ce ma facea sa rosesc si mai tare.
-Pai nu mai suntem copii, eu fac imediat 17 ani luna viitoare.
-Am inteles. Yuu s-a maturizat, Misao nu... E ultima daca cand iti cer un favor de genul asta.
-Chiar daca suntem prieteni tot ar trebui sa ai grija...
-De ce? Yuu are nevoie atat de mult de o iubita incat ar sari pe mine? A inceput aceasta sa rada pe seama mea.
-Nu la asta ma refeream, daca m-as doroga? Daca as fi baut? Oameni se schimba...Incerc sa par matur doar pentru ca ma simt atras de corpul ei imi vine sa imi plang de mila, cred ca are dreptate am nevoie de o prietena!
-Nu si Yuu! Ultima ei afirmatie era adevarat lucru ce ma scoate din sarite. Am inceput sa ii leg mai repede corsetul.
-Ma enervezi! Gata uite! Misao a inceput sa rada si mai tare de mine.
-Linisteste-te, data viitoare il voi ruga pe Jun, desi el chiar nu e in stare sa faca asta il voi chinui pe el!
-De ce spui asta? M-a lasat putin nedumerit.
-Ai uitat cum se zbatea cand faceam baie impreuna? Nici macar nu isi deschidea ochi! Amndoi ne-am uitat spre Jun si am inceput sa radem de el cu lacrimi, acesta si-a dat seama si a intrebat de ce radem. Noi am spus un "de nimic"cum ii faceam de obicei. Ne mai suportand presiunea pusa pe el acesta ne-a scos limba.
Cat ne-am aranjat si am vorbit noi se facuse deja 21:50 mai aveam doar 10 minute si intram pe scena abea astept, in sfarsit vom straluci! Din gandurile mele mirifice sunt intrerupt de catre Misao
-Sigur nu iti va fi greu sa aplici versurile pe muzica? M-a intrebat aceasta ingrijorata.
-Nu iti fa griji va fi usor! Si cu un simplu zambet am facut-o sa parareasca orice grija.
-Bine atunci. Incepem cu Sarut de zapada, dupa aceea cantam cele 5 melodii vechi si incheiem cu Durere nevinovata. Eu si Jun am dat afirmativ din cap, imediat dupa aceea am urcat niste scari ca sa ajungem la balcon unde vom canta. Ajunsi acolo tot ce trebuia sa afcem era sa asteptam sa fim strigati.
Inca 5 minute ne despartea de momentul nostru de glorie. Stateam ascunsi dupa perdea numarand in gand secundele asta pana cand Jun ne-a stricat momentul.
-Sunt atat de multi oameni si prea multe fete nebune.Oare  ne vom descurca?
-Tu de ce crezi ca am vrut sa apara fetele voastre pe afis? Sa fim serios trebuia sa ii atragem cu ceva si vestea buna e ca daca vom aduce profit clubului vom fi angajati.
-Stai putin, m-am bagat si eu in discutia celor doi, noi vrem sa fim cantareti nu sa lucram intr-un club de noapte...
-Stai calm, asta e doar inceputul asa vom strange fonduri pentru a ne lansa si in plus mi-am mai luat si o slujba part-time.
-Part-time? am intrebat eu surprins deoarece parea de stul de greu si cu scoala si cu job-urile astea doua era destul de complicat avand in vedere ca eu abea merg la scoala...
-Da voi fi chelnerita la un local Maid dupa scoala, dupa aceea imi voi face temele, iar dupa aia o ajut pe mama cu studioul, pe tatal tau cu restaurantul si daca va fi nevoie pe tatal lui Jun cu transportul.
-Tu glumesti?! Am intrebat eu uimit cu ochi cat cepele. Nu a avut timp sa imi raspunda pentru ca ni s-a facut semn sa intram pe scena. Directorul localului ne facea deja intrarea.
-Iata-i pe mult asteptati Black Sky!
Trebuia sa recunosc niciodata nu m-am simtit mai bine decat ma simt acum.Toate persoanele astea care au venit aici sa ne vada imi facea inima sa tresara de fiecare data cand ne striga numele si ne aplauda. Fumul de tigara ma ametea putin, dar nu pot sa spun ca nu era placut. Fara sa vreau am observat-o pe Renna undeva in mijlocul salii alaturi de prietena ei Ida care se pare ca l-a convins pe tatal Rennei sa o lase la concert.
Cu inima galopanad pana in celalalt colt al salii am incercat sa imi ascund emotile luand microfonul in mana.
-Sunteti gata de rock? Fara sa ma retin am tipat destul de tare ca sa fiu auzit de toti din incapere. Spre surprinderea mea ceilalti mi-au raspuns entuziasmati cu un mare calduros "Da"
-Da? Ei bine va trebui sa mai asteptati. Ceilalti din sala au inceput sa rada. Nu serios ce ziceti sa discutam putin despre noi? Nu va faceti griji nu va vom plictisi si ne vom incadra in cele 2 ore pe care le avem la dispozitie sa va distram.
Majoritatea ne ascultau si o parte din ei radeau la lucrurile pe care el spuneam. Sa fiu sincer credeam ca va fi mai greu sa corbesc cu aproape 100 de oameni, dar cei drept m-am inselat publicul e destul de receptiv.
-Eu sunt Yuu, cant vocal si la chitara. Cand am auzit din partea publicului un "uuu" mi s-a urcat la cap si am facut o remarca. Destul de umitor nu? Am intrabat publicul care a inceput sa rada, dar am fost intrerupt de Misao care mi-a strigat numele, iar eu am fost nevoi sa ma scuz in fata ei si a publicului care era intr-o veselie totala. Eu m-am intreptat despre Misao punandu-i mana pe umar.
-Cea care m-a strigat putin nervoasa este Misao, dar noi ii spunem Misa-chan, suna mai dulce desi uneori poate fi acra este o bomboana. Tipa asta e uimitoare! Canta la bass, putin vocal, ne scrie versurile si este si managerul nostru...
-Nu sunt atat de uimitoare. Ma intrerupt acesta putin rusinata asta vazandu-se in obrajii ei. Probabil Misao a observat ca incercam sa fac putin audienta care ne va ajuta pe viitor.
-Cu toate astea este rusioana si singura baieti.Am ridicat din sprancene in timp ce baieti au inceput sa fluiere. Misao nu mai avea ce sa spuna asa ca a ramas in continuare rusinata. Eu m-a dus spre Jun.
-El este Jun tobosarul nostru. In ciuda faptului ca este tobosar acesta este destul de rusinos si naiv uneori cu toate astea el este veriga importanta a lantului. Fara el probabil nu am fi aici din cauza orgoliului meu si a Misei-chan.
-Ma bucur sa fiu aici cu voi. Asta a fost tot ce a spus afisand un zambet gingas. Deja se vedea destul de bine ca are destule fane pe aici.
-Gata cu atata vorba ca dupa aia chiar va plictisim. Sa trecem la rock! Am tipat eu din nou tare si mi-am ridicat mana stanga sus pentru ca in cea dreapta tineam microfonul. Multimea a inceput sa tipe inebunita la gandul ca vom canta in sfarsit, pana si Renna parea ca se distreaza lucru ce ma incanta si pe mine.
-Vom incepe cu o melodie noua "Sarut de zapada" speram sa va placa daca nu asta e...
Am inceput sa cant destul de lent la chitara urmat imediat de Jun ce batea din cand in cand la tobe, imadiat dupa ce am facut introducerea am inceput sa cant destul de lent primele versuri

"Ichide-ti ochii..."

*Night growing*

Versul in engleza a fost cantat de Misao mai lent decat o faceam eu, imediat dupa ce a terminat am revenit eu, dar tot lent.

"Muscandu-mi buzele inghetate,"

"Imi sprijin umarul de-al tau"

Misao a inceput sa cante si ea la bass cu un ritm mai rapid noi conformandu-ne imediat dupa ea, iar eu ridicand vocea si cantand mai rapid dupa ritm.

"Ziua cant te-am vazut ultima data..."

"E ascunsa undeva in amintirile mele"

"Pe lac ne-am plimbat in aceea priveliste minunata"

M-am oprit din cantatul vocal si m-am concentrat pe chitara in timp ce Misao mi-a luat locul.

*Sarut de zapada*

Cu toate ca ritmul instrumentelor era destul de rapid Misao canta lent, pentru o secunda m-am uitat la public care dansa si se distra, banuiesc ca le placea. Urmatoarele versuri le-am cantat eu in timp ce Misao ma acompania in fundal cu versul "Sarut de zapada"

"Nu spune ramas bun.!"

"Nu in modul acesta!"

"Vreau sa te vad..."

   "Aceea decojire a lasat o cicatrice eterna. "                               

~Nu o sterge... Nu o sterge... Nu o sterge!

Ultimele versuri repetate le-am cantat toti trei impreuna pentru a incheia. Publicul parea destul de agitat de parca abea acum va incepe distractia. Atentia lor nu mai era axata asupra noastra ci pe ce cantam noi la prima vedere se parea ca le placea foarte mult. Am luat o pauza scurta de 5 minute ca sa beau niste apa. Misao a venit spre mine cu o sclipire in ochi.

-Yuu, am o idee! Nu mai cantam Durere nevinovata o vom face saptamana viitoare ca sa ii surprindem. Ce zici? M-a intrebat aceasta asteptand nerabdatoare raspunsul dorit.

-Da, e o idee foarte buna Misao.

-Misao? Ce s-a intamplat? M-a intreaba acesta curioasa.

-Nimic doar ca...nu stiu unde este Renna-chan...Am spus eu putin dezamagit si pentru dezamagirea mea am fost lovit dupa cap.

-Prostule! Uite-o acolo la bar, bea si ea un suc sti ca e mai retrasa...Ce fraier!

Avea absoluta dreptate asa ca nu am contrazis-o absolut deloc! Cat ne-a mai ramas din seara am cantat cantecele pe care le aveam in afara de ultimul nou compus. Am baut cateva pahare de alcol ce e drept, dar nu ne-am imbatat, ba chiar am influentat-o si pe Renna sa faca asta pentru ca prietena ei ne-a luat cu mult la pahare.

__________________________________
Afisul cu cei 3[editat de mine >.<]


__________________________________
Renna
 
----------------------------------------------
Renna si Ida