0.3 Emotivitate si Pshihopatie

Ma plictiseam ca de obicei si a iesit ceva...

Personaje:

Moore Alexandra

Alexandra: protector, aparator al barbatilor sau al oamenilor

Flaky
Flaky

Edwin Leo 

Leo: Leu sau rege, curaj, grandoare



Flippy
Flippy

Capitolul I

Ghimpele roscat

P.O.V Leo

Inchid ochii si ii deschid uitandu-ma in stanga, ii inchid din nou pret de o secunda si ii deschid uitandu-ma in dreapta. Nu era nimeni in jur. Sar de pe creanga din copac si aterizez direct in picioare, trebuie sa recunosc distanta nu era chiar asa de mare, dar stiu sigur ca puteam mai mult. Am inceput sa alerg drept inainte foarte atent in jurul meu ca nu cumva sa ma impiedic si sa imi pierd din viteza. Nimeni! Nimeni! Nu gaseam pe nimeni. Urasc jocul asta! De ce trebuie sa ii gasesc eu pe natangii astea? Ar fi fost mai usor sa ne luptam direct, dar probabil asta e motivul pentru care pierdem mereu in fata echipei rosii. Ei sunt niste lasi care se ascund destul de bine. Datorita gandurilor mele nefolositoare intr-un astfel de loc m-au facut sa imi pierd concentrarea. Observand intr-un final copacul din fata mea m-am oprit brusc evitand ciocnirea dintre mine si el. Am auzit un zgomot surd, imediat m-am uitat in stanga si in dreapta, dar fara folos nimeni. Din copac au  cazut cateva frunze fara sa stau pe ganduri m-am uitat repede in sus, dar prea tarziu imediat am simtit un brat care ma strangea de gat.
-La naiba, Shen! Sus erai ? 
-Surprize, surprize! Rasul lui amuzat de reactia mea nu facea decat sa ma scoata din sarite si asta nu e bine pentru ca imi pierd repede calmul. 
Simteam cum ma strangea din ce in ce mai tare. La naiba cu toti! Shen, colegul meu de echipa a inceput sa rada si mai tare cand mi-am dus mana stanga pe bratul lui incercand sa il indepartez.
-Nu are rost. Recunoaste ca ai pierdut! Dintre toti ceilati credeam ca el stie cel mai bine cat de mult urasc sa fiu atins de cineva fara voia mea, spre deosebire de ceilalti colegi ai mei el ar putea fi numit unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Simtind cum nu ma mai pot abtine sa il snopesc in bataie l-am calcat pe picior, el slabind putin stransoarea si reactionand la greutatea mea lasata pe piciorul lui, fara retinere i-am dat un cot diret in stomac acesta reactionand puternic dandu-mi drumul si aplecandu-se putin de durere. Din tufe au venit inca patru colegi de echipe. Unul din ei a incercat sa ma lovesca cu pumnul in fata, dar m-am ferit si l-am lovit in stomac. Doi dintre ei s-au napustit asupra mea , pe unul din ei l-am lovit cu piciorul in fata, iar celuilalt i-am pus piedica. Fara ezitare mi-am scos cutitul si l-am pus la gatul ultimului ramas in picioare facandu-i o zgarietura, chiar inaite sa il strapung mai adanc am fost oprit de Shen.
-Ai exagerat, Leo! Suntem din aceeas echipa nu ar trebui sa ne ranim asa tare, pe mana ta pana la concurs mai ramanem doar sase ...
Fara sa spun ceva i-am dat drumul colegului meu acesta cazand in genunchi. A avut noroc! Daca nu intervenea Shen, acum era mort. O trompeta se face auzita probabil in toata insula, semn ca antrenamentul nostru pe teren era gata. Un tip mult mai inalt decat noi s-a apropiat de mine. Acesta era Damon capitanul nostru de echipa.
-Edwin, esti unul dintre cei mai importanti pioni ai nostri si ai sanse sa devi vicecapitan, dar ai grija sa nu iti ranesti coechipierii!
-Da, sa traiti! Cu toate ca paream destul de convingator cand l-am aprobat, nici macar nu imi pasa de ce spunea. E adevarat aveam probleme de comportament, dar nu mi se parea prea grav. Tot ce vreau e sa castigam o data concursul asta prostesc ca sa imi iau vacanta un an. Shen si ceilalti s-au dus inainte spre dusuri, dar eu am ramas in urma. Ceva rosu mi-a atras atentia. Cred ca e par? M-am dus mai aproape si l-am atis. Ce moale e! In ciuda aparentei era destul de moale avand in vedere ca arata cam tepos. Am tras mai tare de el sa vad ce e, cand un trup si-a facut aparitia i-am dat drumul si m-am speriat. E UN OM! si eu tocmai l-am tras de par... Am tras trupul micut mai aproape de mine si l-am inspectat se pare ca era o femeie sau la cat de mica era o fetita. Nici eu nu sunt prea mare abea am 19 ani, dar totusi pare atat de mica. Dupa ce am mai privit-o un timp am realizat ca e vie si ranita. Oare e din echipa adversa? Nu stiu de ce, dar o voce imi spune sa o iau la mine. Eh! Ce am de pierdut? Am luat micuta copila in brate si m-am uitat la chipul ei.
-Atat de dulce! Ce?! Dulce!? Speriat de gandul ca i-am spus cuiva dulce am scapat-o din brate. Fara sa imi pese de ranile pe care i le-am facut deja am inceput sa o trag de par dupa mine pana am ajuns acasa. Norocul ei e ca nu stau departe altfel ar ramane cheala. Ajuns la micuta mea casuta cu doar un pat,o noptiera, o veioza, un aragaz, un frigider, o chiuveta, un dulapior, o masuta si doua scaune, am asezat-o pe pat si am invelit-o din obijnuinta. Nu as inveli pe nimeni niciodata intentionat, daca nu sunt eu! Daca stau sa ma gandesc nici nu stiu de ce am pus-o pe pat. Eh, oricum nu imi pasa! Cand mi se face somn zboara din pat. Am privit-o cateva secunde, dormea destul de linistita, iar cand o vedeam asa imi venea sa o trezesc, dar foamea m-a oprit imediat. M-am indreptat spre frigider si am inceput sa il privesc asa cateva minute pentru ca nimic de acolo nu imi facea cu ochiul. Pana la urma m-am hotarat sa imi prajesc patru oua cu sunca, paine prajita si o cana de lapte cu cacao, avand in vedere ca este ora sase dimineata cred ca e destul de potrivit. Mi-am pus frumos toata mancarea pe o farfurie mai mare si am asezat-o pe masa. In partrea dreapta mi-am pus  cutitul si un servetel indoit astfel incat sa arate ca un triunghi, iar in stanga furculita. Tot in partea dreapta putin mai spre margine mi-am pus cana cu lapte si cacao. M-am asezat in capul mesei astfel in cat sa am privire libera la pat sa o pot vedea pe fata. Am inceput sa mananc si sa ma gandesc cum as putea sa ma folosesc eu de ea. Daca ar fi din una din echipele adverse as putea sa ii santajez cumva pentru arme si macare, oricum nu ar pierde ei intentionat pentru un coechipier neatent, dar totusi atata timp cat imi e de folos e perfect. Cu toate astea nu cred ca am mai vazut fete sau femei in nici o echipa. Asta e foarte ciudat! Ma intreb, oare din ce e chipa e? Cea rosie? Asta e deja stupid! Daca eu am parul verde si sunt in echipa verde nu inseamna ca si ea e la fel. Mi-am continuat masa pana cand am observat ca s-a trezit. Parea destul de speriata sau mai bine spus infometata pentru ca a venit langa mine si s-a asezat la masa privind mancarea.
-Vrei? Am intrebat-o eu vazand ca imediat baleste pe masa mea. Aceasta a dat afirmativ din cap zambind timida si rosie in obraji. Cat de naiva! Nici macar nu stie in ce situatie se afla. M-am ridicat de la masa si am prins-o de brat tragand-o brutal dupa mine pana in fata frigiderului. Inca putin si plangea. Am deschis frigiderul si i-am dat 2 oua si niste sunca.
-Gateste singura! Imediat aveam de discutat. Aceasta a dat usor din cap putin confuza.
Nu am stat cu ochii pe ea cat timp a gatit mi-am continuat linistit masa pana cand am simtit un miros de ars si am auzit tipatul subtire al fetei. Imediat m-am ridicat si m-am intors spre aragaz. Fata asta tembela tocmai a irosit 2 oua arzandu-le! Am impins-o si am inchis aragazul, am luat tigaia care inca ardea si am bagat-o in chiuveta dand drumul la apa. Copila asta nu a gatit niciodata?
-Eu... Fata a vrut sa spuna ceva, dar nu a reusit ca a si inceput sa planga.
-Esti proasta sau ce? Ai pus macar o data mana pe un cutit? Intrebarile pe care i le-am pus au speriat-o si mai mult asta probabil pentru ca tipam la ea. Chiar daca era destul de speriata a dat negativ din cap lasand lacrimile sa i se scurga pe obraz. Cun toate ca plangea macar nu era zgomotoasa. M-am pricopsit cu un ghimpe! Cine naiba ar face schimb de arme si mancare pentru o proasta? Poate cine stie o folosesc pentru nimfomani, stai nimfomanie nu e la femei? Eh cu ii pasa tot aia e! Chiar nu inteleg de ce au nevoie de femei, eu unul nu am nevoie de nimeni. Poate doar de mine ca sa traiesc bine. Am luat-o de mana, iar ea s-a mai calmat putin in scurt timp a inceput sa suspine repetat. De data asta nu am mai luat-o brutal nu aveam de gand sa imi planga toata ziua in cap si am dus-o din nou langa frigider. Cu mana libera l-am deschis si am luat alte doua oua. Am tras-o usor dupa mine spre aragaz pana am ajuns in dreptul acestuia. I-am dat drumul la mana si i-am spus sa fie atenta la mine. Dupa ce i-am aratat cum se prajesc ouale si sunca i-am facut o cana cu cacao. I-am asezat frumos farfuria pe masa cu tot cu mancarea. Aceasta a sarit la gatul meu sa ma imbratiseze in timp ce mi-a spus multumesc bucuroasa. Cand m-am simtit atins m-am enervat si am impins-o destul de brutal spunandu-i un "Nu ma atinge" destul de infricosator. Aceasta parea putin trista si speriata, dar sincer sa fiu putin daca mi-a pasat. Are ceva tupeu daca a vrut sa ma imbratiseze, iar la cat de saritoare e sigur e din echipa albastra. Fara sa mai spuna ceva s-a asezat la masa si a inceput sa manance. I-am urmat exemplul si m-am asezat si eu pe scaun.
-Spune! Din ce echipa esti? Am intrabt-o eu in timp ce priveam cum manca destul de repede.
-Ce echipa? S-a oprit din mancat si m-a intrebat destul de confuza.
-Cum ce echipa? Nu face pe desteapta! Din ce echipa faci parte? Cea rosie sau cea albastra?
-Nicu una.Exista asa ceva pe insula? Cand i-am auzit reactia m-am infuriat si am daramat masa.
-Asculta copila! Nu fa glume proaste cu mine si raspunde-mi!
-Dar vorbesc serios... Fara sa o las sa termine conversatia am tras-o de par si mi-am pus cutitul la gatul ei.
-Nici acum nu ai de gand sa vorbesti? Fata a inceput sa planga si sa tremure de frica.
-Ti-am spus, nu stiu despre ce vorbesti, eu sunt din oras! Cuvintele pe care le-a spus erau balbaite si pline de frica cu toate astea am crezut-o. Ce motiv ar avea sa ma minta cand imediat ii tai gatul? Am aruncat cutitul pe podea si m-am asezat pe pat.
-Strange de pe jos! I-am ordonat fetei pe un ton autoritar.
Inca cu lacrimi in ochi a inceput sa stranga mizeria cand a ajuns la cioburi s-a taiat, sincer nici nu ma mira cliseul asta la cat de bleaga este. I-am spus sa se grabeasca cu curatatul ca sa nu imi murdareasca covorul cu sange pentru ca tot ea l-ar fi curatat. Auzid spusele mele inca derutata si plina de frica a facut exact cum i-am spus. Am observat ca sangerarea nu i s-a oprit. Al naibi de sensibila mai e! Am urmarit-o atent cum s-a indreptat spre chiuveta si a dat drumul la apa. Cand am auzit cat de tare a tipat m-am ridicat brusc si din instinct m-am dus spre ea.
-Tu esti chiar proasta?! Pui apa calda pe rana? Am prins-o de mana ranita  si am pansat-o destul de grijuliu. Nici nu stiu de ce am facut asta, dar probabil pentru ca nu imi doream sa o aud smiorcaindu-se. Inainte sa imi dau seama lacrimile i-au disparut. Cel putin am scapat de mofturile ei!  Fara sa imi dau seama ochii mi s-au inchis singuri, iar eu m-am lasat in jos simtindu-mi capul pe ceva moale. Am deschis ochii dupa aceasta cadere mica de oboseala si am realizat ca stau pe umarul fetei. Mi-am intors capul spre chipul ei,  in ochii ei rosi  puteam citit nelinistea si frica. Nu poate gresesc, undeva adanc era si o nehotarare. Mainile ei erau ridicate pe langa corpul meu. OH, deci nu se poate decide daca ma va imbratisa sau nu? Pare destul de tipic pentru ea, dar poate e doar o aparenta in fond nu cred ca au trecut trei ore de cand s-a trezit. Cred ca sunt in stare sa ma ridic de pe ea, dar vreau sa ii vad reactia in continuare. Asta e destul de ciudat pentru ca nu imi prea palce sa ma joc cu oamenii, defapt nu imi place sa am nici o relatie cu ei. De cand ma stiu sunt mult prea temperamental, iar lucrul acesta ii indeparteaza. Daca stau sa ma gandesc probabil sunt si insensibil pentru ca nu simt mila sau nevoia de a ma apropia de cineva. M-am uitat din nou in ochii ei cautand nelinistea care ma amuza, dar acum nu mai era. Mainile ei se apropiau de trupul meu din ce in ce mai mult, cred ca pana la urma vrea sa ma imbratiseze. Nu! Asta nu va fi posibil. Mi-am ridicat capul de pe ea destul de brusc si i-am prins ambele maini inainte sa ma imbratiseze. Aceasta s-a uitat si mai confuza ca inainte la mine. M-am uitat adanc in ochii ei lucru ce a derutat-o. I-am dat drumul la maini brusc si m-am ridicat indreptandu-ma spre pat intinzandu-ma si pregatindu-ma sa dorm. Am stat treaz toata noaptea prin padure cu antrenamentul si nu am dormit de doua zile, aveam nevoie de un somn oricat de tare m-as fi tinut. Daca am ajuns sa cad in bratele oamenilor neinsemnati atunci e o problema. Am putut observa cum fata a venit si s-a asezat pe marginea patului. Cand am observat lucrul acesta m-am ridicat in fund si am impins-o jos de pe pat.
-Ti-am dat eu voie? Daca vrei sa stai, stai in coltul ala pe jos! Plina de frica s-a dus direct in colt smiorcaindu-se din nou. Cu tot zgomotul asta am adormit pana la urma. 


Capitolul II

Fermecator sau periculos?

P.o.v Alexandra

Cred ca a trecut mai mult de o ora de cand a adormit. Mi-am intors capul spre pat si am inceput sa il privesc. Parea atat de linistit cu toate astea stie sa bage spaima usor in oameni. M-am ridicat din colt pentru ca mi-au amortit picioarele stand ghemuita. Cand m-am ridicat, una din lacrimile mele a alunecat in jos pe obraz si a cazut pe podea. Am plans? Mi-am sters ultimele lacrimi pe care le mai aveam si m-am indreptat spre pat schiopatand putin din cauza picioarelor amortite. 
Am vrut sa imi ridic mainile in sus ca sa ma intind, dar o durere de spate m-a oprit. M-am uitat mai atent la maini observand niste zgarieturi. Cum am ajuns eu aici? De ce sunt ranita? M-am asezat pe marginea patului si m-am aplecat putin ca sa ii vad chipul. Are un par frumos verde putin neingrijit, dar pare destul de moale, iar trasaturile chipului sunt atat de conturate si perfecte in plus are fata fina fara nici un cos. Nu ma deranjeaza sa stau cu el, mi-am spus in gand. M-a invatat sa imi fac de mancare, mi-a asezat masa, m-a luat din padure si m-a adus la el in casa. M-a luat de mana si mi-a ingrijit rana. Am zambit vizibil si am rostit cu voce tare.
-E un om destul de bun... 
Am vrut sa il ating pe frunte sa vad daca chiar este atat de fin cum imi imaginam, dar m-am oprit amintindu-mi de ce eram in padure si ranita. M-am certat cu fratele meu, iar dupa am fugit din oras sperand ca o sa imi limpezesc gandurile. Am mers destul de mult si m-au fugarit animalele, iar dupa m-am ratacit si am lesinat. Dupa ma gasit el. Nici nu ii stiu numele. Cine e? De ce m-a adus aici? Ce vrea de la mine? De se poarta brutal si dragut cu mine? De ce m-a ranit, iar dupa mi-a ingrijit rana? De ce ma hranit? Oare a pus ceva in mancare? Nu doar am vazut cum o gateste. Mi-am pus ambele maini in cap si am inceput sa plang si sa tip in ultimul hal acolo langa pat.
-NU MAI INTELEG NIMIC! De la atata galagie era si normal sa se trezeasca. S-a ridicat brusc si m-a prins de maini.
-Ce e? Ce s-a intamplat? E cineva aici? Am incercat sa ma zbat sa imi dea drumul mi-am amintit ca a incercat sa ma ucida! Inca tipam foarte tare. Am cazut intr-o criza, cred ca era a treia oara in viata mea cand pateam asa ceva.
-Ti-a facut cineva ceva? Ce naiba! Vorbeste! Baiatul parea destul de speriat, dar eu eram si mai speriata. Incet, incet inima mea batea mai tare ca de obicei, iar de respirat nici nu se putea pune in discutie pentru ca abia primeam oxigen. Baiatul speriat de-a binelea a inceput sa tipe si el "Ce dracu ai!?".
-Nu stiu! Nu inteleg! Lasa-ma! Ai vrut sa am ucizi! Dar te-ai puratat frumos cu mine! Dar ai vrut sa am ucizi! Mi-e frica! Glasul meu nu a coborat de loc cu toate ca nu aveam aer tipam si mai tare. La un moment dat mi-am pierdut glasul, iar respiratul devenea din ce in ce mai greu pentru mine. Am incercat sa inspir si sa expir, dar fara folos. Mainile lui erau nefolositoare chair daca ma tineau tot am putut sa imi duc mainile la gat in semn ca nu am aer.
-Nu poti respira? M-a intrebat deja impacientat desi nu puteam citi mai nimic din ochii lui puteam deduce doar dupa expresia trupului. Baiatul mi-a pus piedica si am cazut pe podea lovindu-ma putin cu spatele lucru ce ma facea si mai greu sa respir. Cand am cazut eu a cazut si acesta peste mine s-a apropat foarte mult de buzele mele cred ca a vrut sa imi faca respiratie gura la gura. Mi-am pus repede mana la gura amintindu-mi tot ce am invatat cand am un atac de panica. Mi-am pus mana la gura si la nas si am incercat expir si sa inspir dioxidul de carbon pe care il expiram. Am facut lucrul acesta de vreo 3 ori cu pauza intre ele, incercand sa iau aer. In timp ce faceam lucrul acesta incercam sa ma calmez singura.
-S-a purtat dragut cu mine... Nu a incercat sa ma ucida, doar ma speria. Baiatul a inceput sa inteleaga ce am patit.
-Asa e, incercam doar sa ma joc altfel de ce ti-as fi facut de mancare? Sau de ce te-am salvat in padure? Acesta mi-a zambit si s-a ridicat de pe mine intinzandu-mi mana ca sa ma ridic si eu. In scurt timp atacul de panica a disparut, iar eu l-am prins de mana si m-am ridicat. Baiatul mi-a facut semn sa ma asez pe pat si chiar asa am si facut aveam nevoie dupa atacul acesta de panica. Am observat cum a luat un scaun si l-a intors cu spatarul spre mine si s-a asezat pe el sprijinindu-si mainile de spatar.
-Te-ai calmat? M-m intrebat cu o voce destul de grijulie. Sunt asa o proasta pana la urma e chiar un dragut!
Am dat afirmativ din cap rosie in oraji dupa scena pe care am facut-o.
-Tu esti bolnava, am dreptate? Am dat afirmativ din cap fiindu-mi prea rusine sa ii raspund. Suferi de hiperemotivitata sau ceva de genul nu?
-Aproape corect...
Am spus doar doua cuvinte si m-am rusinat din nou.
-Nu-i nimic. Eu sunt Edwin Leo, am 19 ani si sufar de pshihopatie din cate am auzit, deci asa pot explica cutitul pe care ti l-am pus la gat.
-Pshihopatie? Esti bolnav mintal? Am intrbat eu curioasa cu voce tare fara sa imi dau seama ca as putea sa il ranesc.
-Ce urat! Nu sunt pshihopat doar ca am unele scapari asa ca tine... Din cate vezi sunt o persoana normala. L-am inspectat putin si avea dreptate.
-S-s-s-scuze.... M-am balbait in ultiul hal fiind foarte rusinata. Pare cu totul o alta persoana. E putin mai vorbaret, nu are cutitul la gatul meu, dar inca e dragut cu mine. Nu e chiar alta persoana e doar putin diferit.
-Totusi ma bucur ca nu ti-am facut respiratie gura la gura altfel ar fi fost si mai rau. Am dat afirmativ din cap. Hiade prostuto, doar asta sti sa faci?! M-am certat singura in mintea mea. Pana la urma vrei sa mi te prezinti?M-a intrebat acesta continuand discutia.
-Eu sunt Moore Alexandra si am 15 ani. Am vorbit incet si mai timida ca de obicei.
-Doar 15 ani? Esti asa micuta! Oricum esti si scunda. Acesta a inceput sa rada lucru ce ma iritat putin.
-Esti mai mare de cat mine cu 4 ani, intre parinti mei este o diferenta de 12 ani! Am ridicat putin glasul, iar cand am termiant de vorbit acesta a inceput sa rada.
-Ce a fost asta? O cerere in casatorie? Am vrut sa ripostez, dar acesta a devenit mai serios si nu mi-a dat voie. Deci chiar esti din oras? Am dat afirmativ din cap sperand sa ma creada. Bine te cred, nimeni din nici o tabara nu are parinti si nici frati. Ce ai spune sa facem schimb de informati? Am repetat ultimul cuvant nestiind la ce se refera. Tu imi spui despre oras, iar eu iti spun despre adevarul insulei.
-Adevarul insulei? Vreau sa stiu. Bine atunci! M-am intins in pat si asteptam nerabdatoare sa ii aud povestile sau adevarul cum ii spune el.
-Sa sti ca nu repet de doua ori. Cand l-am auzit i-am zambit si am dat din cap afirmativ asteptand sa inceapa. Sti bine ca noi suntem pe o insula si probabil mai sti ca se numeste Phoenix, dar te-ai intrebat de ce se numeste asa? Am dat negativ din cap in semn ca nu stiu. Ei bine insula asta este in forma de Phoenix. In aripa dreapta se afla echipa albastra numita si Aripa Albastra, da stiu previzibil. In partea opusa este aripa stanga a insulei unde se afla echipa rosie numita si Aripa Rosie. Eu sunt din echipa verde. Echipa verde este situata in partea de jos a insulei, practic in coada de aceea ne numim Coada Verde. Stiu niste nume fara inspiratie, dar tipul care a creat acest sistem e de vina. Echipele astea nu sunt facute asa din prostie ci cu un scop. Sunt formate din copii orfani incepand cu varsta de la 16 ani in sus. Suntem adunati din toate colturile lumii si adusi aici. Poate pare o afacere de bine facere si caritate, dar adevarul e altul. Noi orfanii, suntem aici sa formam echipe si sa ne luptam intre noi pentru marele premiu. Practic si logic e doar un joc in care ne-am putea pierde viata oricand avand in vedere ca ne vanam unul pe altul. Daca te intrebi care e marele premiu pentru care ne luptam cu atata ardoare sa il optinem, e o simpla excurie de un an pe continentul dorit unde scapam de toata salbaticia asta. In ciuda faptului ca suntem pusi sa supravietuimi ne-au fost date: arme, case, curent, haine si hrana suficienta pentru trai. Exceptand antrenamentele pe care le facem suntem poftiti sa traim cum vrem in salbaticie. Anul trecut au castigat cei din echipa rosie, dar anul acesta vreau ca echipa mea sa castige pentru ca m-am saturat de atatia copaci si dusuri in natura.
Tot ce mi-a spus parea a fi o tiranie totala. Cum ar putea face cineva asa ceva baietilor orfani?
-E ingrozitor... Imi pare rau, dar tu de unde sti toate astea?
-Suntem si noi informati, dar probabil eu stiu cel mai bine pentru ca am venit aici acum 3 ani si am vazut insula din elicopter. Voi cei din oras sunteti situati in mijlocul insulei, iar noi cele trei tabere trebuie sa ne luptam in varful insulei zis si capul Phoenixuluim pentru amarata aia de excursie.
-Totul pare scos dintr-un film de groaza, dar asta explica costumul tau ciudat. Acesta s-a uitat putin la hainele lui spunandu-mi ca sunt obraznica. Cand l-am auzit mi-am cerut scuze si am rosit.
-Acum spune-mi despre oras. Destul de calm, dar cu toate astea se putea citi nerabdarea din glasul lui cand a vorbit.
-In oras locuim cel putin 200 de oameni. Toata lumea e draguta cu toti si foarte saritori. Nu am dus niciodata foamea si nici locuitorii, asta pentru ca tata si ceilalti parinti se ocupa de intretinerea insulei si a curentului electric, deasemenea se ocupa si cu instalatile si sursa de apa potabila. Sunt niste oameni muncitori si minunati. Poate putin cam lingusitori cu mine si fratele meu, dar asa este cand faci parte din familia primarului.Pe lanag asta mai avem si traguri lezilnice si...
Nu am apucat sa termin propozitia ca am fost intrerupta
-Esti cumva fica primarului? Zambind si mandra ca tatul meu se ocupa de o intreaga insula am spus un " da " convingator.
L-am vazut zambind, imi placea zambetul lui asa ca i-am raspuns zambindu-i si eu lui.
-Mi-ar palcea sa vad orasul tau... Cand l-am auzit aproape mi s-a rupt inima parea atat de trist.
-Daca sti drumul spre oras putem merge amandoi il voi ruga pe tata sa te lase sa vi la mine de cate ori vrei, doar i-ai salvat fica sunt sigur ca va intelege. Poate acolo unul din doctorii nostri te va ajuta cu boala ta si poate... Am fost din nou intrerupta probabil a vazut entuziasmul meu. Ce e drept nu am prea stat in preajma baietilor de cat a fratelui meu si a prietenului acestuia. Nu stiam cum sa ma comport cu un baiat.
-Mi-ar palcea! A zambit putin mai ciudat ca inainte de fapt cred ca a fost atat de adorabil ca m-a facut sa rosesc.
Acesta s-a ridicat de pe scaun si la pus la loc de unde la luat. Doar privind mica lui casuta imi pot da seama ca este o persoana responsabila ce iubeste oridinea, spre deosebire de mine care sunt rugata sa imi fac curat in camera si nici atunci nu arata atat de curat cum este aici la el. Cand s-a apropiat de pat am vazut cat de inalt este. Foarte inalt! Prea inalt! Pe langa mine avea dreptate. Sunt atat de micuta! 
-Ma intrebam daca ai vrea sa ne plimbam in padure. Nu stiam care era motivul, dar am acceptat cu usurinta. Din pacate eu nu am dus aici, dar avem un loc unde curge apa si este destul de adanc, daca doresti poti sa te speli acolo la fel si hainele. Bineinteles iti voi da eu o bluza de-a mea pana ti se usuca hainele. M-am uitat putin la mine. Eram plina de noroi pe haine si eram toata zgariata pe maini si pe picioare. Putin rosie in oraz am dat afirmativ din cap. 
L-am vazut cum s-a indepartat de mine si cum a scos din noptiera un sampon, un sapun si din dulap o bluza maro cu lini destul de mare pentru mine. Probabil imi vine aproape de genunchi. Toate lucrurile pregatite le-a pus intr-o plasa. Am zambit naiv cand l-am facut grijuliu in gandul meu. Am iesit din mica lui casuta si inainte sa plecam de tot acesta a inchis-o cu cheia.
-Da-mi mana. Nu l-am lasat sa continue ca am si rosit si am strigat un mare "De ce?"
-Ai putea sa te pierzi sau sa faci un alt atac de panica. Putin transpirata si rosie l-am prins de mana si am inceput sa ne plimbam prin padure.

Capitolul III

Pion nou...

P.o.v  Leo



Nu mi-ar fi pasat niciodata de o persoana si nu am de gand sa incep acum.Motivul pentru care ii zambesc si o ating e foarte simplu. Daca tatal ei e primarul orasului el a organizat tot taraboiul de pe insula.Tot ce am nevoie eu e de un zambet putin mai convingator si cateva vorbe dulci sa prostesc o fata asa de naiva ca ea. Imi va fi destul de greu sa ma abtin din obiceiul meu de zi cu zi, dar ma voi obijnui. Am de gand sa o tin o saptamana pe aici ca sa se acomodeze cu mine, dupa aceea o voi duce in oras. Poate am noroc si se ataseaza de mine asa voi avea o conditie de trai mult mai buna decat a celorlalti si imi va fi mai usor sa castig. "Leo, Leo, Leo " mi-am auzit numele strigat de treio ori de catre roscata. M-a trezit din gandurile mele si m-a facut sa imi indrept atentia asupra ei intreband-o ce s-a intamplat.
-Cine e persoana asta? Un tip cu ochi albasti si o bandada rosie pe ochi stupida si-a facut aparitia.Nu era nimeni altul decat Shen. Acesta s-a bagat la mijloc intre noi luandu-ma pe mine de gat iar pe micuta roscata a ridicat-o de mijloc in sus.Mi-am incrucisat mainile si m-am uitat urat la el, dar m-am abtinut sa nu fac nici o scena in fata ei.
-E doar enervantul de Shen, un coechipier.
-Cel mai bun prieten! A adaugat singur, dar nu l-am contrazis desi imi venea doar sa il lovesc in fata. Spune cine e fata, iubita ta?
-Derilezi! Inceteaza nu evzi ca se simte prost? Acesta ne-a dat drumul la amandoi .
-Dar tu nu lasi pe nimeni sa te tina de mana ceva e suspec.Ti-a cazut cu tronc?Cat de prost poate fi credeam ca m-a cunoaste de atata timp.
-Nu e treaba da, Haide Sasa sa mergem...I-am zambit fetei destul de fortat desi nu cred ca se observa.
-Sunt Alexandra...Mi-a raspuns aceasta zambind gingas, aproape imi e mila de ea, dar nu e vina mea ca tatal ei a construit locul asta.stupid!
-Sasa suna mai dragut...Shen a ramas total surprins cand m-a auzit, dar cu toate astea a confirmat ce am spus.
fata a venit mai aproape de mine incercand sa am prinda de mana, dar m-am prefacut ca nu o observ si am continuat o discutie plictisitoare cu Shen. Ma deranja doar simplul fapt sa ma priveste, dar sa ma tina de mana ma inebunea.Imi venea sa ucid o armata intreaba.
Am mers prin padure pana am ajuns la locul cu apa curgatoare. Eu si Shen ne-am dus mai in colo si am lasat-o pe ea sa se dezbrace si sa se spele.Ma rog ce avea ea de gand sa faca oricum nu imi pasa prea mult. Ne-am indeparatta destul de mult incat sa nu o vedem, dar nici prea departe ca sa o auzim daca i se intampal ceva. Stateam atat de linistit la umbra copacului asta pana m-a deranjat Shen.
-Nu vrei sa ne uitam la ea? M-am intrebat cu un zambet rugator.
-Tu esti nebun!Lasa-am in pace sunt ocupat!Privesc frunze sunt mai interesante decat copila aia...
-Atunci de ce stai cu ea?M-a intrebat acesta destul de confuz.
-Lipsa de ocupatie... Chair daca nu m-a crezut nu a mai pus nici o intrebare pentru ca era deja vizibil cum incepeam sa ma enervez. Cat mai are de gand femeia asta sa se mai spele? Nici bine nu am gandit ca i-am auzit vocea.
-Leo!Shen!Leo!Am nevoie de ajutorul vostru.I-am auzit strigatul roscatei care parea speriata ,dar destul de calma.
Eu si Shen ne-am uitat unul in ochii celulalt si am inceput sa ne intrecem pana la ea.
-Are o boala asemanatoare lui Andrew, trebuie s ane grabim pana nu face un atac de panica! Nu era o sugestie mai mult i-am poruncit.
-De cand esti tu ingrijorat pentru cineva?
-Am mare envoie de ea! Privind expresia tampa de pe fata lui probabil a crezut ca m-am indragostit de ea.Ce tembel!Defapt, nu! E mai bine il pot pune pe el sa aiba grija de ea.
La un moment dat am ajuns la ea. Hainele ei pluteau pe apa, iar ea era imbracata in bluza pe care i-am dat-o. Nu pot sa cred ca imi poarta bluza! Satatea intinsa pe iarba si cu piciorul prins sub o creaca destul de mare de copac.
Shen s-a repezit sa o ajute comportandu-se frumos cu ea. Nu imi place! Nu imi palce cum se comporta cu ea, doar eu trebuie sa ma comport cum vreau cu ea. Eu am gasit-o nu el! L-am impins violent si i-am spus sa se dea de langa ea. Amndoi s-au uitat ciudat la mine, dar nu i-am bagat in seama.I-am eliberat picioarul de sub creaca si am luat-o in brate ducand-o spre apa incepand sa ii spal piciorul. M-am uitat cu coada ochiului la ea si am putut observa cat de rosie era in obraz. Se crede in povesti? Desi imi venea sa rad m-am abtinut.
Dupa ce am avut grija de piciorul ei foarte atent am ridicat-o in picioare intreband-o daca poate merge singura.Aceasta nu mi-a raspuns, dar a dat afirmativ din cap incepand sa mearga usor.  Shen s-a autoinvitat la mine. Nu am putu sa il refuz pentru ca roscata parea destul de incantata de idee. Incercam sa ii fac pe plac ca sa o pot folosi mai usor in fata tatalui ei. Dupa ce ne-am tot plimbat prin padure pana ajungeam la mine acasa ne-am oprit epntru ca deja obosise.
-Ar fi frumos sa fie si o banca pe aici, as putea privi peisajul minunat.
-Atunci vrei sa iti fac eu una?
-Poftim?
-Vrei sa iti fac o banca?Shen ma va ajuta
-Ce? Si-a dat si Shen seama de ce am spus si se pare ca nu ii prea convenea.Mi-am scos cutitul din buzunar si o co fata deminica i l-am aratat.
-Da ar fi minunat!Hai Leo ce mai asteptam? Cu un zambet fals pe fata si mai mult ingrijorat din cauza mea a inceput sa caut lemne.
-Nu e nevoie. S-a balbait fata facandu-ne semn sa mergem. Am mai mers putin si am ajuns in fata casei. Shen purta o discutie destul de stupida cu ea,dar cu toate acestea zambea. Ii spuen o gluma sau ce? Ar trebui sa stea ami departe de ea pana nu bag cutitul in el! Stai de ce imi pasa mie de ea?Am deschis usa si am intrat in casa urmat de el.
-Ce spuneti sa jucam carti?A intrebat Shen cu o privire sigura. Probabil crede ca poate de data asta m-a va invinge,dar nu va avea nici o sansa. Am aprobat, dar roscata a spus ca ne va privi.
-De ce nu sti sa joci?Am intrebat incercand sa ma abtin sa nu rad. Aceasta m-a aprobat dand afirmativ din cap. Nici eu si nici Shen nu ne-am mai putut abtien si am inceput sa radem la unison.
-Cum sa nu sti sa joci? Aceasta a inceput sa transpire si sa roseasca...
-te ajut eu...Cu un zambet sarmant s-a oferit shen sa o ajute.La naiba mi-a luat-o inainte!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu